Fibra de carbon a apărut ca sursă de lumină pentru becurile cu incandescență. Sir Joseph Wilson Swan (1828-1914), un chimist și fizician britanic, a inventat becul cu incandescență folosind sârmă de platină ca sursă de lumină. Pentru a rezolva problema rezistenței la căldură a firului de platină, Swan a folosit în schimb benzi de hârtie carbonizată. Deoarece benzile de hârtie carbonizată sunt ușor combustibile în aer, Swan a rezolvat în esență această problemă creând un vid în bec. În 1860, Swan a inventat o lampă semi-vid folosind benzi de hârtie carbonizată ca sursă de lumină, prototipul becului incandescent. Cu toate acestea, tehnologia vidului nu era matură la acea vreme, așa că durata de viață a lămpii a fost scurtă. Până la sfârșitul anilor 1870, tehnologia vacuumului s-a maturizat, iar Swan a inventat un bec incandescent mai practic, obținând un brevet în 1878.
Apariția fibrelor-fabricate de om și a fibrelor chimice a inaugurat o eră de „reinventare” a tehnologiei fibrei de carbon. Apariția fibrelor create de om, cum ar fi viscoza (1905) și acetatul (1914) la începutul secolului al XX-lea, și în special comercializarea fibrelor chimice precum clorură de polivinil (PVC) (1931), poliamidă (1936) și poliacrilonitril (PAN) a oferit la mijlocul secolului 1920{010)} pentru cercetarea științifică de bază în tehnologia de înaltă performanță a fibrei de carbon din Statele Unite.
Concentrarea și explorarea Chinei asupra fibrei de carbon au început relativ devreme. La începutul anilor 1960, Institutul de Chimie Aplicată Changchun a început deja cercetările asupra fibrelor de carbon pe bază de PAN-. În această perioadă, Akio Shindo din Japonia a inventat o metodă de producere a fibrelor de carbon folosind fibre de poliacrilonitril (PAN) drept materii prime și a obținut un brevet. În 1963, Nippon Carbon Co., Ltd. și Tokai Electrode Co., Ltd. au folosit brevetul Shindo pentru a dezvolta fibre de carbon pe bază de poliacrilonitril-.
