Pentru modelele de aeronavă care necesită control-în timp real, bazarea pe orice caracteristică radio pentru a mări distanța nu este de încredere, cu excepția recepționării directe a semnalelor. Deși capacitățile de difracție cu unde lungi-unde-medii-sunt extrem de puternice, ele sunt totuși constrânse de mediul spațial și sunt foarte instabile.
Antenă omnidirecțională: adesea numită antenă bici în ingineria radio. Asemenea unui bec, domeniul său de transmisie, atunci când este plasat vertical, se împrăștie orizontal în toate direcțiile, oferind o distribuție uniformă a intensității câmpului într-un interval de 360-de grade. Acesta este un tip utilizat în mod obișnuit. Când este plasată orizontal, dacă antena este orientată est-vest, distribuția intensității câmpului include direcția nord-sud (inclusiv cerul) și direcția nord-sud de la antenă la sol. Prin urmare, antenele verticale sunt în principal pentru ținte orizontale, în timp ce antenele orizontale sunt în principal pentru ținte la înălțime verticală și pentru ținte orizontale într-un interval îngust.
Antena Yagi: O antenă de transmisie direcțională. O antenă Yagi este formată dintr-un director (puțin mai scurt decât antena) și un reflector (puțin mai lung decât antena), cu antena montată în mijloc. Puterea câmpului unei antene Yagi este concentrată în principal pe partea directorului. Reflectorul reflectă semnalul emis de antenă înapoi către director, mărind puterea câmpului și, de asemenea, protejând împotriva interferențelor din spate. Când este montată vertical, unghiul de distribuție a intensității câmpului vertical al unei antene Yagi este similar cu cel al unei antene omnidirecționale. Unghiul de distribuție a intensității câmpului orizontal depinde de numărul de directori; mai mulți directori au ca rezultat un unghi mai mic, o directivitate mai puternică și o intensitate mai mare a câmpului în unghi. În general, 3-5 directori sunt obișnuiți; mai mult decât atât are un efect redus. Principalele sale caracteristici sunt distribuția uniformă a intensității câmpului în intervalul efectiv, directivitate bună și capacitate puternică anti-interferență.
Antenă parabolică: distribuția intensității câmpului a acestui tip de antenă are două părți, similare cu un fascicul de lanternă. O parte este lumina împrăștiată emisă direct de bec, iar cealaltă, iar partea principală, este lumina directă reflectată de reflector. Prin urmare, antenele parabolice au cea mai mare eficiență, dar și cea mai puternică directivitate. Ele sunt utilizate cel mai frecvent în comunicațiile fix-la-punct cu microunde. Dacă sunt utilizate pentru comunicații cu aeronave, acestea trebuie să fie montate pe un cardan de urmărire de înaltă-precizie; în caz contrar, antena va fi ineficientă. În plus, antenele parabolice necesită o precizie foarte mare de asamblare.
Antene plane: caracteristicile antenelor plane sunt practic aceleași cu antenele Yagi. Antenele plane bune au o structură mai complexă, dar sunt de dimensiuni mici, ușoare și ușor de instalat. Au un raport de eficiență volumetric ridicat, ceea ce le face antena preferată pentru pasionații de FPV din domeniu. Acestea necesită utilizarea unui cardan de urmărire.
