Tratamentul cu plasmă este o metodă de modificare care a atras o atenție considerabilă din partea cercetătorilor. Plasma este un amestec ionizat care conține ioni, electroni, radicali liberi și molecule și atomi excitați, care interacționează cu suprafața fibrei pentru a produce substanțe foarte reactive. În funcție de proprietățile gazului utilizat, pot fi generați radicali liberi, ioni și substanțe metastabile, care inițiază reacții de ablație,-reticulare sau oxidare. Gazele tipice utilizate pentru a genera plasmă includ aer, O2, NH3, N2 și Ar.
În timpul procesului de tratare cu plasmă, plasma gravează și modifică morfologia suprafeței fibrei, crescând astfel rugozitatea acesteia. Oxidarea generează oxigen-conținând grupe funcționale active, crescând activitatea suprafeței fibrei. Aceasta îmbunătățește intercalarea fizică și legătura chimică dintre fibră și polimer, întărind aderența interfacială. Utilizarea plasmei blânde pentru tratarea materialelor are două avantaje principale: în primul rând, poate fi utilizată în orice atmosferă, cum ar fi atmosfere inerte, reducătoare sau oxidante; în al doilea rând, reacția are loc numai pe suprafața materialului și nu modifică semnificativ proprietățile generale. Această metodă de tratament este simplu de utilizat, foarte eficientă, provoacă daune minime fibrei și nu necesită tratament ulterior. Cu toate acestea, are o natură-sensibilă la timp; fibrele de carbon tratate în plasmă trebuie să fie compozite cu matricea polimerică cât mai curând posibil.
